PĂUNÁR, păunare, s. n. (Rar) Loc unde se cresc sau se țin păuni. [Pr.: pă-u-] – Păun + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
păunár s n., pl. păunáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂUNÁR ~i m. rar Persoană care se ocupă cu creșterea păunilor. [Sil. pă-u-] /păun + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink