RÁBIC, -Ă, rabici, -ce, adj. (Rar) De rabie, caracteristic rabiei, privitor la rabie. – Din fr. rabique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÁBIC, -Ă adj. De rabie, caracteristic rabiei. [Cf. fr. rabique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RÁBIC, -Ă adj. caracteristic rabiei. (< fr. rabique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rábic adj. m., pl. rábici; f. sg. rábică, pl. rábice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÁBIC ~că (~ci, ~ce) rar Care ține de rabie; propriu rabiei. /<fr. rabique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink