RABLAGÍU, -ÍE, rablagii, s. m. și f. (Rar) Persoană ramolită. – Rablă + suf. -agiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
rablagíu adj. m., s. m. (sil. -bla-), f. rablagíe; pl. m. și f. rablagíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RABLAGÍU ~e (~i) m. și f. rar Persoană care și-a pierdut vigoarea fizică și intelectuală (din cauza bătrâneții). /rablă + suf. ~agiu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink