Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RABÁTERE s. f. v. rabatare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RABÁTERE s.f. Acțiunea de a rabate și rezultatul ei. ♦ Metodă folosită în geometria descriptivă, care constă în a aduce o figură plană astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planurile de proiecție. [< rabate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
rabátere s. f., g.-d. art. rabáterii; pl. rabáteri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RABÁTE vb. III. v. rabata.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RABÁTE vb. III. tr. 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. A lăsa în jos; a îndoi; a plia. [< fr. rabattre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
rabatáre / rabátere s. f., g.-d. art. rabatắrii / rabáterii; pl. rabatắri / rabáteri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink