RACHÍU, rachiuri, s. n. 1. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice tari obținute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apă (și cu esențe) fără adaos de sirop de zahăr; vinars. 2. Cantitate de rachiu (1) conținută de un pahar, de o sticlă etc. – Din tc. rakı.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RACHÍU s. (Mold.) holercă, (Transilv. și Ban.) palincă, (Transilv.) stropșeală, vinars, (glumeț) agheasmă, (arg.) tabardos. (O cinzeacă de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rachíu (rachíuri), s. n. – Vinars. – Var. Trans. rachie. Mr. arăchie, megl. răchiie. Tc. raki ‹ arab. araq (Roesler 601; Cihac, II, 302; Șeineanu, II, 298), cf. bg., sb. rakija, ngr. ραϰί, rus. raki, și direct din arab., fr. arak, it. arac(ca), sp. arac, engl. arrack. – Der. rachier, s. m. (producător de țuică, distilator); rachiereasă (var. rachieriță), s. f. (nevastă de rachier); rachigiu, s. m. (înv., producător de țuică), din tc. rakici; rachierie, s. f. (distilerie); rachiiță, s. f. (înv., bodegă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rachíu s. n., art. rachíul; (sorturi, porții) pl. rachíuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RACHÍU ~ri n. Băutură alcoolică tare, obținută prin diluarea cu apă a alcoolului etilic rafinat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri etc.) fermentate. /<turc. raki
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink