Dex radiat

RADIÁT, -Ă, radiați, -te, adj. Radial. ♦ (Substantivat, n., la pl.) Animale nevertebrate având organele dispuse în formă de raze; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. ♦ (Substantivat, n., la pl.) Grup de plante din familia compozeelor ale căror petale sunt așezate radial; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. [Pr.: -di-at] – V. radia¹.

RADIÁT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Dispus în jurul unui centru comun în formă de raze. // s.n.pl. 1. Animale nevertebrate ale căror organe sunt dispuse ca niște raze în jurul corpului și al căror tip îl reprezintă stelele-de-mare, polipii etc. 2. (Bot.) Tip de plante compozee care au petalele dispuse radial. [Pron. -di-al. / < fr. radié(s), cf. lat. radiatus].

RADIÁT, -Ă I. adj. radial (1). II. s. n. pl. 1. animale nevertebrate ale căror organe sunt dispuse ca niște raze în jurul corpului: stelele-de-mare, polipii etc. 2. tip de plante compozee cu petalele dispuse radial. (< fr. radié/es/, lat. radiatus)

RADIÁT adj. v. radial.

radiát s. n.

RADIÁ¹, radiez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcțiile. 2. Intranz. Fig. A avea o înfățișare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.

RADIÁ², radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A șterge dintr-un registru, a scoate din evidență, a face operația de radiere. [Pr.: di-a] – Din fr. radier.

A RADIÁ¹ ~éz 1. tranz. (raze de lumină sau de căldură, unde sonore, elemente etc.) A împrăștia în toate direcțiile; a împrăștia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre fața lor) A exprima încântare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier

A RADIÁ² ~éz tranz. jur. (cuvinte, inscripții etc.) A face să dispară (dintr-un registru, dintr-o listă), rozând cu o radieră sau tăind cu o linie. ~ dintr-o evidență. [Sil. -di-a] /<fr. radier

RADIÁT¹ ~e n. 1) la pl. Grup de animale nevertebrate ale căror organe sunt dispuse radial în jurul corpului (reprezentanți: steaua-de-mare, polipul, meduza etc.). 2) Animal din acest grup. [Sil. -di-at] /<fr. radié

RADIÁT² ~e n. 1) la pl. Grup de plante având florile dispuse radial (reprezentanți: păpădia, romanița etc.). 2) Plantă din acest grup. [Sil. -di-at] /<fr. radié

RADIÁ vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de căldură, de lumină); a împrăștia (căldură sau lumină). ♦ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, surâzător; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A șterge (de pe o listă), a scoate din evidență. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare].

RADIÁ¹ vb. I. intr., tr. a emite, a împrăștia radial. II. intr. (fig.) a reflecta bucurie, fericire, a fi foarte vesel, surâzător. (< fr. radier, lat. radiare)

RADIÁ² vb. tr. a șterge de pe o listă, a scoate din evidență. (< fr. radier)

RADIÁ vb. 1. v. degaja. 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.) 3. (livr.) a exulta. (A ~ de fericire.)

RADIÁ vb. a șterge. (A ~ dintr-o evidență.)

radiá (a emite raze, a scoate din evidență) vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. radiéz, 3 sg. și pl. radiáză, 1 pl. radiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. radiéze; ger. radiínd (sil. -di-ind)