RADIATÍV, -Ă, radiativi, -e, adj. 1. Care ține de radiație, care se referă la radiație. 2. Însoțit de emisia unei radiații. 3. Care privește raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de pământ într-o perioadă determinată. [Pr.: -di-a-] – Din fr. radiatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIATÍV, -Ă adj. Referitor la radiații. ♦ (Met.) Bilanț radiativ = raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de pământ într-un timp dat. [Pron. -di-a-. / < fr. radiatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIATÍV, -Ă adj. referitor la radiații. ♦ (met.) bilanț ~ = diferența dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de suprafața terestră într-un timp dat. (< fr. radiatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
radiatív adj. m. (sil. -di-a-), pl. radiatívi; f. sg. radiatívă, pl. radiatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RADIÁTIV ~ă (~i, ~e) Care ține de radia-ție; propriu radiației. [Sil. -di-a-] /<fr. radiatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink