RADÍCULĂ, radicule, s. f. Rădăcină a plantulei din sămânță, care, după încolțirea seminței, se transformă în rădăcină principală. – Din fr. radicule, lat. radicula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADÍCULĂ s.f. Parte a embrionului care formează după germinație rădăcina plantulei. [< fr. radicule, lat. radicula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADÍCULĂ s. f. parte a embrionului care formează, după germinație, rădăcina plantulei. (< fr. radicule, lat. radicula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
radículă s. f., g.-d. art. radículei; pl. radícule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RADÍCULĂ ~e f. bot. Parte a embrionului unei semințe care, după germinație, se transformă în rădăcina plantei. /<fr. radicule, lat. radicula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink