Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
RÁDIO2, radiouri, adj. invar., s. n. I. Adj. invar. 1. Referitor la radioreceptoare. 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (2). 3. Referitor la radiația electromagnetică, de radiație electromagnetică. II. S. n. 1. Instalație de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinzând aparatele de emisiune și pe cele de recepție. 2. Spec. Aparat de recepție radiofonică; radioreceptor. 3. Sistemul și activitatea de difuzare a programelor de știri, de muzică etc. prin radio2 (2). 4. Instituție care dirijează și coordonează problemele referitoare la radio2 (I,3) [Pr.: -di-o] – Din fr. radio, germ. Radio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÁDIO1- Element de compunere care indică referirea unei mărimi, a unui aparat etc. la radiația electromagnetică și care servește la formarea unor substantive. [Pr.: -di-o] – Din fr. radio-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÁDIO s.n. 1. Instalație de transmitere și de recepție a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparatele de emisie și de recepție folosite în acest scop. 2. Sistemul de difuzare a programelor (artistice, culturale etc.) prin radio (1). 3. Instituție care dirijează problemele referitoare la radio (1, 2). [Pron. -di-o, art. radioul, pl. -ouri. / < fr., it. radio, germ. Radio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1. „(relativ la) energia radiantă și radiații de diferite naturi”; 2. „(referitor la) undele electromagnetice și la aplicațiile lor”, „radiofonic”, „radiofonie”, „radiotelegrafie”. [Pron. -di-o-, var. radi-. / < fr., it., engl. radio-, cf. lat. radius – rază].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RÁDIO2 I. s. n. 1. instalație de transmitere și de recepție a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparat de emisie și de recepție folosit în acest scop. 2. sistemul și activitatea de difuzare a programelor prin radio2 (I, 1). 3. instituție care dirijează problemele referitoare la radio2 (I, 1, 2). II. adj. inv. 1. referitor la radioreceptoare. 2. referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (I, 1). 3. referitor la radiația electromagnetică. (< fr. radio, germ. Radio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RADI(O)- elem. „rază, unde, radiație, radioactivitate”. (< fr. radi/o/-, cf. lat. radius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RADIO1- v. radi(o)-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RÁDIO s. 1. radioreceptor. (Și-a cumpărat un nou ~.) 2. v. radiodifuziune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rádio s. n. (sil. -di-o), art. radióul; pl. radióuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÁDIO radióuri n. 1) Instalație de transmitere și de recepție la distanță a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice. 2) Aparat de recepție a emisiunilor difuzate de o astfel de instalație; radioreceptor. Ascultă muzică la ~. 3) Sistem de difuzare a programelor prin radioreceptor. 4) Instituție care dirijează întocmirea și difuzarea programelor informative și culturale prin această instalație; radiodifuziune. ~ul moldovenesc. [Sil. -di-o] /<fr. radio, germ. Radio
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÁDIE s. f. 1. ramificație a înotătoarelor la pești. 2. parte componentă a unei pene. (< lat. radia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LOCATOR RÁDIO s. v. radar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)