RADIOCINEMATOGRAFÍE s. f. Metodă de diagnostic radiologic, care constă în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ în funcțiune. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiocinématographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIOCINEMATOGRAFÍE s.f. Metodă de diagnostic constând în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ în funcțiune. [Gen. -iei. / cf. fr. radiocinématographie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIOCINEMATOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ intern în activitate. (< fr. radiocinématographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
radiocinematografíe s. f. (sil. -di-o-, -gra-), art. radiocinematografía, g.-d. radiocinematografíi, art. radiocinematografíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink