RADIOEMISIÚNE, radioemisiuni, s. f. 1. Producere a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații. 2. Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri, programe culturale etc. [Pr.: -di-o-e-mi-si-u-. – Var.: radioemísie s. f.] – Din fr. radio-émission.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIOEMISIÚNE s.f. Emisiune radiofonică. [Pron. -si-u-, var. radioemisie s.f. / cf. fr. radioémission].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIOEMISIÚNE s. f. emisiune radiofonică. (< fr. radioémission)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
radioemisiúne s. f. (sil. -di-o-) emisiune
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RADIOEMISIÚNE ~i f. 1) Program transmis prin radio; emisiune radiofonică; radiotransmisiune. 2) Generare a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații. [G.-D. radioemisiunii; Sil. -di-o-e-mi-si-u-] /<fr. radio-émission
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RADIOEMISLÚNE s. (FIZ.) emisiune radio.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink