RADIOEMIȚĂTÓR, radioemițătoare, s. n. Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații; emițător radio1. [Pr.: -di-o-] – Radio1- + emițător (după fr. radio-émetteur).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIOEMIȚĂTÓR s.n. Instalație cu care se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații. [< radio- + emițător].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIOEMIȚĂTÓR s. n. instalație cu care se emit și se transmit în spațiu unde electromagnetice; emițător radio. (după fr. radioémetteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RADIOEMIȚĂTÓR s. emițător radio.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
radioemițătór s. n. (sil. -di-o-), pl. radioemițătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RADIOEMIȚĂTÓR ~oáre n. Aparat pentru asigurarea radiocomunicațiilor; emiță-tor de radio. [Sil. -di-o-] /radio + emițător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink