RADIOFÍZICĂ s. f. Disciplină care studiază producerea și propagarea undelor electromagnetice, influența stării atmosferei asupra acestora etc. constituind baza fizică a radiotehnicii. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophysique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIOFÍZICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studierea oscilațiilor electromag-netice de înaltă frecvență, precum și cu pro-ducerea și propagarea undelor radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiophysique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RADIOFÍZICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază oscilațiile electromagnetice de înaltă frecvență, producerea și propagarea undelor radioelectrice etc. [Gen. -cii. / cf. fr. radiophysique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIOFÍZICĂ s. f. ramură a fizicii care studiază tehnica emisiunii, propagării și recepției radioundelor. (< fr. radiophysique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
radiofízică s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. radiofízicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RADIOFIZÍCĂ (‹ radio- + fizică) s. f. Ramură a fizicii care studiază procesele legate de oscilațiile și undele electromagnetice din gama de frecvențe radio: e*******a, propagarea, recepția undelor, schimbarea frecvenței lor, precum și interacțiunile care apar în aceste procese ale câmpurilor electrice și magnetice cu sarcinile electrice în vid și în substanțe. Metodele radiofizice de cercetare pătrund și în alte domenii (de ex. în optică); unele compartimente ale r. s-au separat în domenii aparte (de ex. radioastronomia, radiospectroscopia).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink