RADIOGONIOMETRÍE s. f. Metodă de determinare a direcției din care se emit unde radio, bazată pe utilizarea proprietăților antenelor receptorului. [Pr.: -di-o-go-ni-o-] – Din fr. radiogoniométrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIOGONIOMETRÍE f. Metodă de stabilire a direcției unui emițător cu ajutorul radiogoniometrului. [Sil. -di-o-go-ni-o-] /<fr. radiogoniométrie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RADIOGONIOMETRÍE s.f. Metodă de determinare a unui radioemițător cu ajutorul undelor electromagnetice. [Gen. -iei. / cf. fr. radiogoniométrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIOGONIOMETRÍE s. f. metodă de determinare a direcției unui radioemițător cu ajutorul undelor electromagnetice. (< fr. radiogoniométrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
radiogoniometríe s. f. (sil. -di-o-); pl. radiogoniometríi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink