RADIOTELEFÓN, radiotelefoane, s. n. Aparat portabil de emisiune-recepție, folosit pentru radiocomunicații bilaterale pe distanțe relativ mici. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotéléphone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIOTELEFÓN s.n. Aparat portabil folosit pentru efectuarea de radiocomunicații pe distanțe relativ scurte. [Cf. fr. radiotéléphone].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIOTELEFÓN s. n. aparat portabil pentru efectuarea de radiocomunicații pe distanțe relativ scurte. (< fr. radiotéléphonique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
radiotelefón s. n. (sil. -di-o-), pl. radiotelefoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RADIOTELEFÓN ~oáne n. Aparat tele-fonic portativ, utilizat pentru radiocomu-nicații bilaterale la distanțe relativ mici. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotéléphone
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink