ráita! interj. (înv.) cuvînt de recunoaștere rostit de paznicii de noapte.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ráita interj. – Atenție! strigăt în timpul rondului. Mag. rajta (Cihac, II, 522). – Der. raită, s. f. (incursiune; vizită, excursie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
RÁITĂ, raite s. f., interj. 1. S. f. (Fam.) Parcurgere a unui drum fără oprire (mari), trecere în grabă pe undeva, vizită scurtă. 2. Interj. (Înv.; în forma raita) Cuvânt de recunoaștere rostit de paznicii de noapte, când se apropiau unul de altul. – Din magh. rajta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÁITĂ ~e f. fam.: A da (sau a trage, a face) o ~ a trece în grabă pe undeva; a se abate. /<ung. rajta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÁITĂ s. v. tur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ráită s. f. (sil. rai-), pl. ráite
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink