RAJÁH, rajahi, s. m. 1. Titlu purtat de șeful statului în India antică, devenit mai târziu titlu princiar. 2. Persoană care poartă acest titlu. – Din fr. rajah.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RAJÁH s.m. Titlu purtat de un prinț feudal indian, conducător al unui ținut; cel care deține acest titlu. [Var. radjah s.m. / < fr. rajah, cf. hind. raja].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RAJÁH s. m. titlu purtat de un prinț feudal indian, conducător al unui ținut. (< fr. rajah)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rajáh s. m., pl. rajáhi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RAJÁH ~i m. (în India antica și feudală) 1) Conducător al statului. 2) Descendent al unei familii regale; prinț indian. /<fr. rajah
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink