Dex ramare

RAMÁRE s. f. (Mar.) Acțiunea de a rama. – V. rama.

RAMÁRE s.f. Acțiunea de a rama. [< rama].

ramáre s. f., g.-d. art. ramării

RAMÁ, ramez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli. – Din fr. ramer.

RÂMÁ, pers. 3 rấmă, vb. I. Intranz. (Despre porci) A scormoni pământul cu râtul. ◊ Expr. (Tranz.; pop.) A râma (un gând pe cineva) la inimă = a chinui (un gând) pe cineva. – Lat. rimare.

A RÂMÁ râm 1. intranz. (mai ales despre porci) A răscoli pământul cu râtul, pătrunzând în adâncime. 2. tranz. fam. (persoane) A încerca să submineze, răscolind trecutul cuiva (pentru a-i găsi lucruri compromițătoare); a scurma. ◊ ~ la inimă a chinui pe cineva un gând, o remușcare etc. /<lat. rimare

RAMÁ vb. I. intr. (Rar) A vâsli. [P.i. -mez. / < fr. ramer].

RAMÁ¹ vb. intr. a vâsli. (< fr. ramer)

-RÁMA² elem. -orama.

RAMÁ vb. v. lopăta, vâsli.

RÂMÁ vb. (reg.) a jimui, a râmui, a râtui, a ruciuli, a rujmuli, (Munt.) a tefui. (Porcul ~.)

rîmá (-m, át), vb. – 1. (Despre porci) A scurma pămîntul cu rîtul. – 2. A scurma. – Mr. răm(are), arîm(are), megl. rǫm, rămari. Lat. rimāre (Pușcariu 1461; REW 7320; Paul Remy, Rom., LXXVI, 374-83), cf. tosc. rumare, prov., cat., sp. rimar, v. fr. rimée „crăpătură, spărtură”, alb. rëmoń (Philippide, II, 652). Legătura cu curma și dărîma este dubioasă. – Der. rîmător, s. m. (porc, dobitoc); rîmătură, s. f. (scurmătură; loc de rîmat). Rîmă, s. f. (vierme care trăiește în pămînt), care se consideră în general drept deverbal de la a rîma (Tiktin; REW 7320; Candrea), este mai curînd gr. ῥόμος „vierme, rîmă”, fără îndoială apropiat formal verbului. Cf. și REW 7434.

ramá vb., ind. prez. 1 sg. raméz, 3 sg. și pl. rameáză

râmá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. râmă