Dex ramă

RÁMĂ¹, rame, s. f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. 2. Schelet de formă, mărimi și materiale diferite, în care se fixează ceva. 3. Fâșie de piele flexibilă și groasă cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de față. – Din rus. rama. Cf. germ. Rahmen.

RÁMĂ², rame, s. f. Vâslă (a unei ambarcații) manevrată pe o singură parte. – Din fr. rame.

RÁMĂ s.f. (Rar) Cârmă de barcă, vâslă. [Pl. -me. / < fr. rame].

RÁMĂ¹ s. f. vâslă. (< fr. rame)

RÁMĂ² s. f. convoi de vagoane de tren sau de metrou legate între ele. (< fr. rame)

RÁMĂ s. 1. cadru, (rar) încadratură, pervaz. (~ de tablou.) 2. v. cercevea. 3. v. șasiu.

RÁMĂ s. v. vâslă.

rámă (ráme), s. f. – Cadru. Germ. Rahmen (Tiktin; REW 7012; Candrea), cf. pol., rus., mag. rama (Cihac, II, 304; Gáldi, Dict., 154); der. din lat. (Koerting 7727) nu este posibilă. – Der. rămar (var. ramagiu), s. m. (fabricant de rame); înrăma, vb. (a pune în ramă); ramcă, s. f. (rama plăcii fotografice), cf. bg. ramka.

rámă (cadru, vâslă) s. f., g.-d. art. rámei; pl. ráme

RAMÁ, ramez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli. – Din fr. ramer.

RÁMĂ ~e f. 1) Cadru în care se fixează ceva (o sticlă, o fotografie etc.). O ~ de tablou. 2) Fâșie îngustă de piele cusută pe marginea încălțămintei, care servește la îmbi-narea feței cu talpa; rant. 3) Schelet de rezistență având diferite întrebuințări; cadru. [G.-D. ramei] /<germ. Rahme(n)

RAMÁ vb. I. intr. (Rar) A vâsli. [P.i. -mez. / < fr. ramer].

RAMÁ¹ vb. intr. a vâsli. (< fr. ramer)

-RÁMA² elem. -orama.

RAMÁ vb. v. lopăta, vâsli.

ramá vb., ind. prez. 1 sg. raméz, 3 sg. și pl. rameáză