RARITÁTE, (2) rarități, s. f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. 2. Obiect, ființă, fenomen care se întâlnește rar; p. ext. ceea ce este excepțional, atrage atenția, constituie o curiozitate. – Din lat. raritas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RARITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este rar. 2. Lucru rar; (p. ext.) ceea ce este excepțional, ieșit din comun. [Cf. fr. rareté, it. raritá, lat. raritas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RARITÁTE s. f. 1. obiect, ființă, fenomen care se găsește foarte rar; (p. ext.) ceea ce este excepțional, ieșit din comun. 2. însușirea a ceea ce este rar. (< lat. raritas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RARITÁTE s. v. curiozitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
raritáte s. f., g.-d. art. rarității; (obiecte) pl. rarități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂRIȚÁT s. n. Rărițare. – V. rărița.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RARITÁTE ~ăți f. Caracter extrem de rar. /<lat. raritas, ~atis, fr. rarité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂRIȚÁT s. (AGRIC.) rărițare. (~ul ogorului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rărițát, rărițátă, rărițáti, rărițáte, adj. (pop.) care a fost lucrat cu rarița (v.).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
rărițát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink