Dex rasa

RASÁ¹ vb. refl. (despre vin, șampanie) a se așeza, a se limpezi. (< fr. rasseoir)

RÁSA² s. f. treaptă de eroziune largă, de forma unei terase de-a lungul unui țărm, deasupra falezei. (< sp. rasa)

rasá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. raseáză

rasá s. f.

RAS², -Ă, rași, -se, adj. 1. (Despre barbă, mustăți, păr) Tăiat de la rădăcină. ♦ (Despre persoane) Care nu poartă barbă (și mustăți); care este bărbierit; care are părul tăiat până la piele. ◊ Expr. (Fam.) C-o fi tunsă, c-o fi rasă = în sfârșit, după multă vorbă. 2. Curățat de stratul exterior prin frecare pe o răzătoare. 3. Întins, drept. ♦ (Adverbial) Foarte apropiat de o suprafață, atingând aproape o suprafață; tangențial. Zboară ras cu pământul. 5. Plin până la marginea de sus, foarte plin. – V. rade.

RÁSĂ¹, rase, s. f. 1. Grup de indivizi aparținând aceleiași specii de microorganisme, plante, animale, cu caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebesc de alte varietăți din aceeași specie prin anumite caractere specifice. ◊ De rasă = de soi, bun: select. 2. Fiecare dintre grupurile biologice de populații, caracterizate prin culoarea părului, a pielii și prin alte particularități exterioare. – Din fr. race, germ. Rasse.

RÁSĂ², rase, s. f. Haină de postav, largă și lungă până la călcâie, pe care o poartă preoții, călugării și călugărițele pe deasupra îmbrăcămintei. – Din sl. rasa.

RAS rásă (rași, ráse) 1) v. A RADE. ◊ C-o fi tunsă, c-o fi rasă ba că-i una, ba că-i alta. 2) (despre vase) Care este umplut până la limită; plin ochi. 3) (despre terenuri) Care nu are ridicături sau adâncituri; fără denivelări; drept. /v. a rade

RÁSĂ¹ ~e f. 1) biol. Categorie sistematică intermediară între specie și individ. 2) Ansamblu de organisme animale cu anumite trăsături ereditare comune; soi; specie. Cal de ~ arabă. 3) Grup etnic format pe un anumit teritoriu din cele mai vechi timpuri, unitar prin caractere ereditare comune (pigmentația pielii, forma capului, ochilor, nasului etc.). ~ mongoloidă. ~ europoidă. [G.-D. rasei] /<fr. race, germ. Rasse

RÁSĂ² ~e f. Haină largă și lungă până la călcâie, purtată de preoți și de călugări pe deasupra îmbracămintei. /<sl. rasa

RAS s.m. Înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat, de regulă, căpeteniilor de provincii istorice. [Pl. rași. / < fr., ar. ras].

RÁSĂ s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebită de alte varietăți ale aceleiași specii și ale cărei caractere distinctive se transmit de la o generație la alta; soi. ♦ De rasă = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, având drept caractere distinctive culoarea pielii și a părului, trăsăturile feței etc., particularități care nu contrazic unitatea biologică a întregii omeniri și nu constituie un criteriu științific pentru diferențierea ei în grupări sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse].

TÁBULA RÁSA loc.s. Expresie folosită de filozoful englez John Locke și în alte sisteme filozofice pentru a caracteriza starea inițială a psihicului copilului, afirmând că omul nu are nici un fel de idei sau principii înnăscute. ◊ A face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei, pentru a adopta altele. [< lat. tabula rasa – masă ștearsă].

RAS s. m. înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat căpeteniilor de provincii istorice. (< fr. ras)

RÁSĂ s. f. 1. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea îndelungată la mediul cosmogeografic și la condițiile istorice de viață economico-sociale, având drept caractere distinctive culoarea pielii, a părului, trăsăturile feței etc. 2. varietate de animale dintr-o aceeași specie, cu caractere distinctive; soi. (< fr. race, germ. Rasse)

TÁBULA RÁSA loc. s. expresie folosită pentru a caracteriza starea inițială a psihicului copilului, afirmând că omul nu are nici un fel de idei sau principii înnăscute. ◊ a face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei pentru a adopta altele. (< lat. tabula rasa)

RAS adj. v. drept, neted, plan, plat, șes.

RAS adj., adv. 1. adj. v. bărbierit. 2. adj. v. răzuit. 3. adv. v. razant.

RÁSĂ s. (BIOL.) 1. soi, specie, (pop.) sămință, (prin Transilv. și Munt.) strană. (~ de vite.) 2. sânge. (Cal de ~ arabă.) 3. (înv.) soi. (~ mongolă.) 4. rasă ecologică = ecotip.

RÁSĂ s. (BIS.) (înv.) schimă. (A îmbrăcat ~ mona-hală.)

rásă (ráse), s. f. – Veșmînt călugăresc. – Mr. rasă. Mgr. ῥάσον, parțial prin intermediul sl. (sb., cr., rut., pol.) rasa (Miklosich, Fremdw., 121; Cihac, II, 307; Murnu 49; Conev 83; Vasmer, Gr., 127), cf. bg. ras, it., sp. raso. – Der. rasofor, s. m. (călugăr), din ngr. ῥασοφόρος (Gáldi 246).

rásă (ráse), s. f. – Grup biologic; spiță, soi; castă. Fr. race.

rásă (grup biologic, haină) s. f., g.-d. art. rásei; pl. ráse

tábula rása loc. s., loc. adj. lat.

TABULA RASA (‹ lat. „tablă ștearsă”) Expresie folosită de scolastici (Toma d’Aquino) și mai frecvent de J. Locke pentru a descrie intelectul uman la naștere pe care nu s-a imprimit nicio senzație. ◊ Expr. A face t.r. = a renunța la tot (pentru a relua totul de la început).