RAZACHÍE s. f. Varietate de viță de vie care dă struguri cu boabe mari, lunguiețe și foarte cărnoase. – Din tc. razakı, ngr. razakí.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RAZACHÍE s. (BOT.) țâța-vacii. (~ este o specie de struguri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
razachíe (-íi), s. f. – Varietate de struguri de masă. Tc. (arab.) razaki (Șeineanu, II, 300; Lokotsch 1715), cf. ngr. ῥαζάϰι, alb. rezaki, sb. razaklija.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
razachíe s. f., art. razachía, g.-d. art. razachíei; pl. razachíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RAZACHÍE ~i f. Varietate de viță de vie având struguri cu boabe mari, cărnoase, de culoare albă sau roșie. /<turc. razaki, ngr. razaki
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂZĂCHÍE s. v. coacăză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink