REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REACTÍV, -Ă adj. 1. Care reacționează, folosit ca reactiv. 2. (Fiz.) Care are inducție proprie sau capacitate electrică. // s.m. Substanță chimică având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. [< fr. réactif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REACTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la reactivitatea chimică; (despre substanțe, radicali etc.) care reacționează ușor în reacții. 2. (fiz.) referitor la reactanță; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit. II. s. m. (chim.) substanță având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. (< fr. réactif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REACTÍV s. (CHIM.) agent chimic, (înv.) reagent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reactív adj. m., s. m. (sil. re-ac-), pl. reactívi; f. sg. reactívă, pl. reactíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REACTÍV1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de reactanță; propriu reactanței. 2) Care realizează o reacție; în stare să provoace o reacție. Forță ~ă. 3) Care apare sub acțiunea forței de reacție; provocat de forța de reacție. 4) Care utilizează o asemenea forță. Avion ~. /<fr. réactif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REACTÍV2 ~e m. Substantă care are proprietatea de a produce o reacție chimică. /<fr. réactif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink