Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: reactiv (adjectiv) , reactiva (verb tranzitiv)   
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REACTIVÁ vb. I. 1. tr. (Liv.) A repune în activitate. 2. tr. (Chim., fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element chimic pentru a-i intensifica puterea de acțiune. 3. refl. A reintra în cadrele active ale armatei. [< fr. réactiver].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REACTIVÁ vb. I. tr. 1. a repune în activitate. 2. (chim., fiz.) a face ca o substanță, un fenomen să redevină active. II. refl. a reintra în cadrele active ale armatei. (< fr. réactiver)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
reactivá vb. (sil. re-ac-), ind. prez. 1 sg. reactivéz, 3 sg. și pl. reactiveáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REACTIVÁ ~éz tranz. 1) rar A activa din nou. 2) (soluții, elemente etc.) A face să devină din nou activ. /<fr. réactiver
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE REACTIVÁ mă ~éz intranz. A se încadra din nou în rândurile armatei active. /<fr. réactiver
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REACTÍV1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de reactanță; propriu reactanței. 2) Care realizează o reacție; în stare să provoace o reacție. Forță ~ă. 3) Care apare sub acțiunea forței de reacție; provocat de forța de reacție. 4) Care utilizează o asemenea forță. Avion ~. /<fr. réactif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REACTÍV2 ~e m. Substantă care are proprietatea de a produce o reacție chimică. /<fr. réactif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REACTÍV, -Ă adj. 1. Care reacționează, folosit ca reactiv. 2. (Fiz.) Care are inducție proprie sau capacitate electrică. // s.m. Substanță chimică având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. [< fr. réactif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REACTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la reactivitatea chimică; (despre substanțe, radicali etc.) care reacționează ușor în reacții. 2. (fiz.) referitor la reactanță; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit. II. s. m. (chim.) substanță având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. (< fr. réactif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REACTÍV s. (CHIM.) agent chimic, (înv.) reagent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reactív adj. m., s. m. (sil. re-ac-), pl. reactívi; f. sg. reactívă, pl. reactíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)