REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REALÍST, -Ă adj. Bazat pe realism, pătruns de realism; specific realismului. ♦ (Despre scriitori, artiști etc.) Care reprezintă realismul în artă. ♦ (Despre oameni; adesea s.) Cu spirit practic. // s.m. și f. Adept al realismului. [Cf. fr. réaliste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REALÍST, -Ă I. adj. bazat pe realism; specific realismului. ◊ cu spirit practic, cu simțul realității. II. adj., s. m. f. (artist, scriitor) care reprezintă realismul în artă, în literatură; (adept) al realismului. (< fr. réaliste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REALÍST adj. v. practic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Realist ≠ idealist
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
realíst adj. m., s. m. (sil. re-a-), pl. realíști; f. sg. realístă, pl. realíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de realism; propriu realismului. Scriitor ~. [Sil. re-a-] /<fr. réaliste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al realismului. [Sil. re-a-] /<fr. réaliste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink