Dex reanimare

REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcțiunilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

REANIMÁRE s.f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei; (spec.) acțiunea de a readuce la viață un bolnav cu ajutorul unor mijloace speciale; resuscitare. [< reanima].

REANIMÁRE s. f. acțiunea de a reanima; ansamblu de măsuri terapeutice pentru restabilirea funcțiilor vitale ale organismului. (< reanima)

REANIMÁRE s. 1. (MED.) reînsuflețire. (~ unui muribund.) 2. v. terapie intensivă. 3. v. reînsu-flețire.

reanimáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reanimării; pl. reanimări

REANIMÁ, reaním, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + anima (după fr. réanimer).

A REANIMÁ ~éz tranz. 1) (organisme în stare de moarte aparentă) A readuce la viață; a învia. 2) fig. A anima din nou; a reînvia. [Sil. re-a-; Și reanim] /re- + a anima

REANIMÁRE ~ări f. 1) v. REANIMA. 2) med. Procedeu de restabilire a funcțiilor vitale ale organismului (respirația și circu- lația), când acestea au încetat. 3) Secție într-un spital sau într-o clinică în care se aplică acest procedeu. [Sil. re-a-] /v. a reanima

REANIMÁ vb. I. tr. (Adesea fig.) A aduce din nou la viață, a reînsufleți; a resuscita. [Pron. re-a-. / cf. fr. réanimer, it. rianimare].

REANIMÁ vb. tr. a readuce la viață, a reînsufleți; a resuscita. (< fr. réanimer)

REANIMÁ vb. 1. (MED.) a reînsufleți. (A ~ un muribund.) 2. v. reînsufleți.

reanimá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reaním /reaniméz, 3 sg. și pl. reanímă/reanimeáză