REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ♦ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REBARBATÍV, -Ă adj. Respingător, urât, aspru (la înfățișare). ♦ (Fig.) Cuvânt rebarbativ = cuvânt cu aspect urât, complet străin pentru o limbă. [< fr. rébarbatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REBARBATÍV, -Ă adj. 1. cu aspect respingător, urât; aspru; neplăcut. 2. (fig.) care se împotrivește la ceva, refractar. (< fr. rébarbatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. sg. rebarbatívă, pl. rebarbatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REBARBATÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care are un aspect respingător, urât. /<fr. rébarbatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink