REBÉC, rebecuri, s. n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. – Din fr. rebec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REBÉC s.n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. V. rebab. [< fr. rebec, cf. ar. rabab].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REBÉC s. n. vechi instrument muzical, lăută cu două-trei coarde, introdus în Europa de arabi, folosit de menestreli; rebab. (< fr. rebec)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rebéc s. n., pl. rebécuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REBÉC ~uri n. (în epoca medievală) Instrument muzical cu trei coarde, folosit de menestreli. /<fr. rebec
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink