REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; (rar) rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REBUSÍSTIC, -Ă adj. referitor la rebusuri, de rebus. (< it. rebussistico)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rebusístic adj. m., pl. rebusístici; f. sg. rebusístică, pl. rebusístice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink