REBÚT, rebuturi, s. n. Produs care nu corespunde condițiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. ◊ Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. – Din fr. rebut.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REBÚT s.n. Produs necorespunzător condițiilor tehnice cerute și care nu poate fi utilizat în scopul pentru care a fost făcut. ♦ La rebut = la reformă; prost, rău, nefolositor. [Pl. -uri. / < fr. rebut].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REBÚT s. n. produs care nu corespunde calitativ condițiilor tehnice cerute și care nu poate fi utilizat în scopul pentru care a fost făcut. (< fr. rebut)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rebút s. n., pl. rebúturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REBÚT ~uri n. Produs care nu corespunde cerințelor prevăzute de standard și nu poate fi utilizat în conformitate cu destinația lui. /<fr. rebut
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink