RECALCITRÁNȚĂ, recalcitranțe, s. f. Faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, nesupunere. – Din fr. récalcitrance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECALCITRÁNȚĂ s.f. Faptul de a fi recalcitrant; îndărătnicie, nesupunere; încăpățânare. [Cf. fr. récalcitrance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECALCITRÁNȚĂ s. f. faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, îndărătnicie. (< fr. récalcitrance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECALCITRÁNȚĂ s. v. indisciplină, încăpățî-nare, îndărătnicie, neascultare, nedis-ciplină, nesupunere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recalcitránță s. f. (sil. -tran-), g.-d. art. recalcitránței; pl. recalcitránțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECALCITRÁNȚĂ ~e f. Caracter recalcitrant; indisciplină; încăpățânare. /<fr. récalcitrance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink