RECEPTÁCUL, receptacule, s. n. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Var.: receptácol s. n.] – Din fr. réceptacle, lat.receptaculum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECEPTÁCUL s.n. 1. Partea superioară lărgită a pedunculului floral al unei plante, unde se inserează organele de reproducere ale acesteia. 2. Formație anatomică care primește sau conține ceva. ♦ (Fig.) Loc unde se adună, se înmagazinează ceva. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. receptacol s.n. / < lat. receptaculum, cf. fr. réceptacle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECEPTÁCUL s. n. 1. partea terminală, lărgită, a pedunculului floral, unde se inserează organele de reproducere. 2. formație anatomică care primește sau conține ceva. 3. (și fig.) loc unde se adună, se înmagazinează ceva. (< fr. réceptacle, lat. receptaculum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECEPTÁCUL s. v. pălărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
receptácul s. n., pl. receptácule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECEPTÁCUL ~e n. bot. Partea de sus, dilatată, a pedunculului, de care se prind organele unei flori. /<fr. réceptacle, lat. receptaculum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink