RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECEPTÍV, -Ă adj. Capabil de a recepționa, de a primi impresii din afară. ♦ Memorie receptivă = memorie care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus la anumite boli; plăpând. [< fr. réceptif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECEPTÍV, -Ă adj. 1. capabil de a recepționa, de a primi impresii din afară. 2. care învață, asimilează ușor. 3. care contractează ușor anumite boli (contagioase). (< fr. réceptif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECEPTÍV adj. (fig.) deschis. (Un spirít ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
receptív adj. m., pl. receptívi; f. sg. receptívă, pl. receptíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECEPTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care receptează; cu proprietatea de a recepta. 2) (de-spre persoane) Care receptează ușor impulsurile din afară (informații, observații etc.). 3) Capabil de a asimila, de a învăța ușor. 4) Care contractează ușor o boală infec-țioasă; predispus la anumite boli infecțioase. Organism ~. /<fr. réceptif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink