Dex receptor

RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, subst., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în v******i sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite e*********e la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.) – Din fr. recepteur.

RECEPTÓR, -OÁRE adj. Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent etc.). // s.n. Sistem tehnic care primește o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta. ♦ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; (p. ext.) piesă care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon. // s.m. Organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei e**********i exterior în energie nervoasă. [Cf. fr. récepteur].

RECEPTÓR, -OÁRE I. adj. care receptează (o acțiune mecanică, un curent, o undă etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat să primească o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta utilizabilă. 2. aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; ansamblu, cuprinzând un amplificator, care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon. 3. mediu natural (râu, lac, mare) care primește apele de evacuare. III. s. m. organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei stimulului extern în influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoană care primește și decodează un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primește sânge de la un donator. (< fr. recepteur)

RECEPTÓR s. (FIZ.) pâlnie. (~ul telefonului.)

Receptor ≠ emițător

receptór adj. m., pl. receptóri; f. sg. și pl. receptoáre

receptór (fiziol.) s. m., pl. receptóri

receptór (tehn.) s. n., pl. receptoáre

RECEPTÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care receptează; cu proprietatea de a recepta (o acțiune mecanică, un curent, un mesaj, un semnal etc.). /<fr. récepteur, germ. Rezeptor

RECEPTÓR² õáre n. 1) Aparat sau instalație care receptează o energie brută transformând-o în energie utilizabilă. 2) Aparat destinat receptării undelor electromagnetice. 3): ~ telefonic dispozitiv care transformă curentul alternativ receptat în unde sonore, reproducând sunetul inițial. 4) Parte a aparatului telefonic prin care se ascultă și prin care se vorbește. /

RECEPTÓR³ ~i m. fiziol. Formație terminală a nervilor care transmite e*********e sistemului nervos central. /<fr. récepteur, germ. Rezeptor