Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECHIZIȚIONÁ vb. I. tr. A lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pron. -ți-o-. / < fr. réquisitionner, cf. lat. requirere – a cere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECHIZIȚIONÁ vb. tr. a supune rechiziției. (< fr. réquisitionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rechiziționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. rechiziționéz, 3 sg. și pl. rechiziționeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A RECHIZIȚIONÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) A folosi prin rechiziție; a supune unei rechiziții. [Sil. -ti-o-] /<fr. réquisitionner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink