Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: recicla (verb tranzitiv) , reciclare (substantiv feminin)   
RECICLÁRE, reciclări, s. f. Acțiunea de a recicla.V. recicla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECICLÁRE s.f. Organizarea de cursuri de completare a cunoștințelor (pentru cadre didactice, ingineri, medici etc.) cu ultimele achiziții ale științei și tehnicii. [< recicla].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECICLÁRE s. f. 1. formă de perfecționare profesională a cadrelor, organizată periodic, prin cursuri de completare a cunoștințelor în scopul adaptării la progresul științific-industrial. 2. (tehn.) acțiunea de a introduce în circuit unele materiale care deja au suferit o transformare incompletă, printr-o singură trecere prin procesul de prelucrare. (< recicla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
recicláre s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. reciclării; pl. reciclări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr.recycler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RECICLÁ ~éz tranz. (anumite deșeuri) A prelucra în vederea folosirii lor din nou. /<fr. recycler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECICLÁ vb. I. tr., refl. A(-și) completa cunoștințele prin reciclare. [< fr. récycler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECICLÁ vb. tr., refl. 1. a(-și) completa cunoștințele prin reciclare (1); a-și schimba orientarea. 2. a prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. (< fr. recycler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
reciclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. recicléz, 3 sg. și pl. recicleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)