RECLAMAGÍU1, reclamagii, s. m. (Fam.) Persoană care face reclamații nefondate, neserioase, care are mania de a reclama (2). – Reclama + suf. -giu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECLAMAGÍU2, reclamagii, s. m. (Fam.) Persoană care își face reclamă, publicitate; lăudăros. – Reclamă + suf. -agiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
reclamagíu (lăudăros, persoană care are mania de a reclama), s. m. (sil. -cla-) art. reclamagíul; pl. reclamagíi, art. reclamagíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECLAMAGÍU1 ~i m. fam. Persoană care face reclamații (fără a avea motive sufi-ciente). /a reclama + suf. ~giu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECLAMAGÍU2 ~i m. fam. Persoană care își face reclamă. /reclamă + suf. ~agiu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink