Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: reconcilia (verb tranzitiv) , reconciliere (substantiv feminin)   
RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelege, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECONCILIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; împăcare. [Pron. -li-e-. / < reconcilia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECONCILIÉRE s. v. împăcare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reconciliére s. f. conciliere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. reconcilier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RECONCILIÁ ~éz tranz. A face să se reconcilieze. /<fr. réconcilier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RECONCILIÁ se ~áză intranz. A se concilia din nou. /<fr. réconcilier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECONCILIÁ vb. I. tr., refl. A (se) împăca din nou; a (se) pune din nou de acord. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. réconcilier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECONCILIÁ vb. tr., refl. a (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. (< fr. réconcilier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECONCILIÁ vb. v. împăca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reconciliá vb. concilia
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)