RECÓRD, recorduri, s. n. Rezultat realizat într-o competiție sportivă oficială, a cărui valoare reprezintă cea mai bună performanță, omologată de o persoană juridică; p. gener. realizare maximă, performanță supremă obținută într-un domeniu de activitate, într-o acțiune etc. ◊ Expr. A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva). A ține (sau a deține) un record = a păstra un record obținut; a fi neîntrecut în... – Din fr. record.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECÓRD s.n. Performanță constatată oficial care întrece toate rezultatele obținute până la o anumită dată în competițiile de același gen. ♦ A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva). [< fr., engl. record].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECÓRD I. s. n. 1. performanță constatată oficial, care întrece toate rezultatele obținute până la o anumită dată în competițiile de același gen. 2. rezultat superior celor obșinute anterior. II. adj. care constituie un nivel superior, excepțional. (< fr. record)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
recórd s. n., pl. recórduri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECÓRD ~uri n. 1) Rezultat obținut în-tr-o competiție sportivă, care depășește nivelul atins până atunci. 2) Realizare remarcabilă într-un domeniu de activitate; performanță. ◊ A bate ~ul a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva) /<fr. record
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink