RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECTIFICATÓR, -OÁRE adj. Care rectifică; rectificativ. // s.m. și f. Muncitor calificat care lucrează la rectificări. [Cf. fr. rectificateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECTIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care rectifică. II. s. m. f. muncitor calificat care efectuează rectificări. III. s. n. dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați vaporii de amoniac, în instalațiile frigorifice. (< fr. rectificateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rectificatór adj. m., (persoană) s. m., pl. rectificatóri; f. sg. și pl. rectificatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rectificatór (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECTIFICATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care rectifică. 2) Care conține o rectificare. /a rectifica + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECTIFICATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operații de rectificare. /a rectifica + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink