RÉCTO s. n. invar. (în opoziție cu verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite etc.); pagina din dreapta a unei cărți, a unui manuscris etc. – Din fr., lat. recto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÉCTO n. invar. (în opoziție cu verso) Prima față a unei foi scrise (dintr-o carte). /<fr. recto
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) rect”. [Var. rect-. / < fr. recto-, cf. lat. rectum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RÉCTO s.n. (op. verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite). [< fr., lat. recto].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECTO1- elem. rect2(o)-. ()
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RÉCTO2 s. n. prima pagină a unei foi (scrise, tipărite). (< fr., lat. recto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RÉCTO s. v. față.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Recto ≠ contrapagină, verso
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
récto s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink