RÉCTOR, rectori, s. m. Persoană care conduce (din punct de vedere științific și administrativ) o instituție de învățământ superior; grad deținut de această persoană. ♦ (În unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie; grad deținut de această persoană. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÉCTOR s.m. Conducător al unei universități sau al unui institut politehnic. ♦ (În unele țări din Apus) Conducător al unei școli medii; grad deținut de acesta. // adj. Conducător, diriguitor. ◊ (Liv.) Spirit rector = conducător spiritual. [< lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECTOR I. s. m. 1. conducător al unei instituții de învățământ superior; ◊ (în unele țări din Apus) conducător al unei școli medii. 2. superior al unui colegiu al iezuiților. II. adj. conducător, diriguitor. (< fr. recteur, germ. Rektor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
réctor s. m., pl. réctori
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÉCTOR ~i m. Conducător al unei instituții de învățământ superior. /<lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink