RECTORÁT, rectorate, s. n. Funcția de rector; durata acestei funcții; (concr.) birourile și serviciile administrative care țin de rector. – Din fr. rectorat, germ. Rektorat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECTORÁT s.n. Demnitate, funcție de rector; biroul și serviciile care țin de rector; timpul cât cineva deține funcția de rector. [Pl. -te, -turi. / < fr. rectorat, germ. Rektorat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECTORÁT s. n. funcția de rector; biroul și serviciile care țin de rector. (< fr. rectorat, germ. Rektorat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rectorát s. n., pl. rectoráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECTORÁT ~e n. 1) Organ de conducere al unei instituții de învățământ superior în frunte cu un rector. 2) Sediul acestui organ. 3) Funcția de rector. /<fr. rectorat, germ. Rektorat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink