RECTRÍCE, rectrice, s. f. (Ornit.) Fiecare dintre penele mari, late și puternice, din coada păsărilor, care dirijează zborul acestora. – Din fr. rectrice, lat. rectrix, -icis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECTRÍCE f. Fiecare dintre penele mari din coada păsărilor, care dirijează zborul. /<fr. rectrice, lat. rectrix, ~icis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECTRÍCE s.f. Fiecare dintre penele din coada păsărilor care servesc la dirijarea zborului. [< fr. (pennes) rectrices, cf. lat. rectrix].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECTRÍCE s. f. fiecare dintre penele mari ale cozii păsărilor. (< fr. rectrice, lat. rectrix)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rectríce s. f., g.-d. art. rectrícei; pl. rectríce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECTRÍCE s. f. (ORNIT.) (‹ lat. rectrix, direcție) Fiecare dintre penele mari și puternice ale cozii unei păsări, cu rol de cârmă și de echilibru. La unele specii (ex. la păun, la pasărea-liră), r. masculului sunt foarte lungi, având rol de ornament; uneori sunt etalate („rotite”) în cursul paradelor nupțiale.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink