Dex reculegere

RECULÉGERE, reculegeri, s. f. Acțiunea de a se reculege și rezultatul ei. ◊ Moment (sau minut) de reculegere = moment în care se păstrează tăcere în semn de omagiu pentru o persoană care a murit. – V. reculege.

RECULÉGERE s.f. Acțiunea de a (se) reculege și rezultatul ei. ♦ Moment de reculegere = moment de tăcere și de meditație în memoria unui dispărut. [< reculege].

RECULÉGERE s. f. acțiunea de a (se) reculege. ♦ moment de ~ = moment de tăcere și de meditație în memoria unui dispărut. (< reculege)

RECULÉGERE s. v. revenire.

reculégere s. f. culegere

RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul; liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Re¹- + culege (după fr. recueillir).

A SE RECULÉGE mă reculég intranz. 1) A-și veni în fire (după o emoție puternică); a-și recăpăta echilibrul sufletesc; a se regăsi. 2) A se adânci în meditație; a-și aduna gândurile; a medita profund. /re- + a culege

RECULÉGERE ~i f. v. A SE RECULEGE. ◊ Moment de ~ moment de tăcere în amin-tirea unei persoane decedate. /v. a se reculege

RECULÉGE vb. III. 1. tr. A culege din nou. 2. refl. A-și veni în fire, a-și recăpăta calmul, liniștea; a se regăsi. ♦ A medita profund, a se cufunda în meditație. [P.i. reculég. / < re- + culege, după fr. recueillir, cf. lat. recolligere].

RECULÉGE vb. 1. refl. a-și veni în fire, a-și recăpăta calmul, liniștea. 2. a medita profund, a se cufunda în meditație. (după fr. recueillier)

RECULÉGE vb. v. reveni.

reculége (reculég, reculés), vb. refl. – A medita, a se adînci în meditație. Fr. recueillir, adaptat la conjug. lui culege.

reculége vb. culege