Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: recurge (verb) , recurs (substantiv neutru)   
RECÚRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2.(Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECÚRS s.n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare casarea hotărârii unei instanțe inferioare. 2. Recurgere. ◊ A avea recurs la = a avea acces la..., a recurge la... [< lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECÚRS s. n. 1. (jur.) cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare casarea hotărârii unei instanțe inferioare. 2. recurgere (la ajutor, la asistență). ♦ a avea ~ la = a avea acces la... ◊ sprijin, ajutor; refugiu. (< lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECÚRS s. v. recurgere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RECÚRS s. v. ajutor, asistență, ocrotire, protecție, sprijin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recúrs s. n., pl. recúrsuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Re1- + curge (după fr. recourir).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RECÚRGE recúrg intranz. 1) A se adresa pentru susținere; a face apel pentru a cere ajutor; a apela. 2) A se servi în anumite circumstanțe; a se folosi pentru a obține ceva; a apela. ~ la forță. /re- + a curge
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECÚRS ~uri n. Cerere adresată unei instanțe judecătorești superioare pentru a verifica justețea unei decizii luate de o instanță judecătorească inferioară. /<lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECÚRGE vb. III. intr. A apela (la cineva sau la ceva); a se servi, a face uz de... [P.i. recúrg. / după fr. recourir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECÚRGE vb. intr. a apela la cineva sau la ceva; a face uz de... (după fr. recourir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECÚRGE vb. 1. v. folosi. 2. a apela, a cere, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ la ajutorul lui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recúrge vb. curge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române