Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: recăpăta (verb tranzitiv) , recăpătare (substantiv feminin)   
RECĂPĂTÁRE, recăpătări, s. f. Acțiunea de a recăpăta și rezultatul ei. – V. recăpăta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECĂPĂTÁRE s. recâștigare, recuperare, redobândire. (~ forțelor pierdute.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recăpătáre s. f., g.-d. art. recăpătării; pl. recăpătări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Re1- + căpăta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RECĂPĂTÁ recápăt tranz. A căpăta din nou; a redobândi; a recâștiga; a recupera. /re- + a căpăta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECĂPĂTÁ vb. a recâștiga, a recupera, a redobândi. (Și-a ~ forțele pierdute.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recăpătá vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 3 sg. și pl. recápătă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)