Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: recăsători (verb) , recăsătorire (substantiv feminin)   
RECĂSĂTORÍRE, recasătoriri, s. f. Faptul de a se recăsători. – V. recăsători
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
recăsătoríre s. f., g.-d. art. recăsătorírii; pl. recăsătoríri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Re1- + căsători.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE RECĂSĂTORÍ mă ~ésc intranz. A se căsători din nou. /re- + a se căsători
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
recăsătorí vb. căsători
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)