REDEMPȚIÚNE, redempțiuni, s. f. (Rar) Mântuire, izbăvire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rédemption, lat. redemptio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REDEMPȚIÚNE s.f. (Liv.) Izbăvire, mântuire; (spec.) mântuirea religioasă creștină. [< fr. rédemption, cf. lat. bis. redemptio – răscumpărare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REDEMPȚIÚNE s. f. 1. mântuirea religioasă creștină (prin Isus Cristos). 2. mântuire; izbăvire. (< fr. rédemption, lat. redemptio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REDEMPȚIÚNE s. v. izbăvire, mântuire, salvare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
redempțiúne s. f. (sil. -demp-ți-u-), g.-d. art. redempțiúnii; pl. redempțiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink