REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REDHIBITÓRIU, -IE adj. v. redibitoriu.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REDHIBITÓRIU, -IE adj. care face să se anuleze o vânzare. (< lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
redhibitóriu adj. m. [-ria pron. -riu], f. redhibitórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. redhibitórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink